Extras din cartea lui Lorenzo Accera “Il mal di latte (un percorso per la guarigione)"
La întrebarea:
“Dacă ați avea o singură alegere de făcut în ceea ce privește alimentația americană,
ce schimbare ați face, pentru a aduce un beneficiu cât mai mare sănătății?”
dr. Russell Bunai, pediatru în Washington raspunde:
“AȘ ELIMINA PRODUSELE LACTATE.”
Dr. Michael Klaper din California :
“Când mi se prezentau pacienți cu artrită reumatoidă sau astmă,
prima și prima dată le ceream să nu mai consume lapte și produse lactate,
și de fiecare dată mă minunam cât de repede se vedeau semnele vindecării,
numai prin simplu fapt de a fi eliminat laptele și produsele lactate din alimentație.”
În 1992 prof. Benjamin Spock,
care în toată istoria pediatriei americane a fost probabil cea mai autoritară personalitate în domeniu, spunea:
“Era un timp în care recomandam laptele, considerând că e un beneficiu indiscutabil pentru sănătate,
dar acum observații și cercetări științifice ne-au obligat să reconsiderăm complet această recomandare.
Laptele și derivatele sale contribuie la un număr surprinzător de mare de probleme de sănătate.”
și asta e valabil nu numai pe termen scurt (privind reacții de tip imediat)
dar și faptul că
“consumul de lapte de vacă încă din fașă poate avea reacții pe termen lung pe parcursul întregii vieți“
– spune Frank Oski, profesor universitar și director al Clinicii de pediatrie al spitalului
Johns Hopkins Medical School, în publicația “Natural Health” –iulie 1994.
Iată și mesaje din afară lumii medicale:
Osho (1970) – care niciodată nu a recomandat nici un fel de restricții discipolilor săi cu excepția laptelui:
“Laptele care vă este dat să-l beți nu a fost produs pentru voi ci pentru viței.
Odată devenit adult nici un animal nu mai bea lapte.
Să pui puțîn în cafea sau ceai mai merge, dar nu deveniți consumatori de lapte.”
Martina Navratilova,
sportiva care a mers în competiții până pe la 40 de ani,,
a fost îndrumată de Dr. Douglas N. Graham (raw vegan diet guru, an advisor to world-class athletes),
care susține ca fiind o necesitate eliminarea laptelui și derivatilor săi din alimentația atleților.
Beneficiile eliminării laptelui și derivatilor săi sunt explicate și în cartea dr. David Ryde,
„Yesterday’s food will become tomorrows food”,
a fost timp de 15 ani consultant al echipei engleze olimpice.:
“Din partea celui mai faimos consilier de manageri în SUA, Anthony Robbins,
scriitor de faimă internațională și consilier al președintelui Bill Clinton:
“Pentru a reuși să obțineți de la voi înșivă tot ce e mai bun, nu mâncați lactate.
Care este efectul principal pe care îl are laptele asupra organismului?
Ingerat, el devine o masă mucilaginoasă care se întărește,
lipindu-se la orice altă substanță pe care o găsește în intestinul subțire
făcând astfel dificilă bună funcționare a organismului.
Și brânza? Nu e altceva decât lapte concentrat,
pentru a produce un kg de brânză sunt necesari 4-5 litri de lapte.
Într-un timp și eu făceam ca voi: pizza era felul meu preferat,
credeam că n-am să reușesc vre-odată să renunț la ea.
Dar de când am făcut-o mă simt atât de bine încât nu m-aș mai întoarce la acele timpuri.
Încercați să eliminați din dietă voastră produsele lactate timp de 30 de zile și veți vedea rezultatele.”
Dr. Robert Kradjian, director al secției de chirurgie al spitalului “Seton Medical Center” din San Francisco, în 1998 spunea:
“ Am examinat cam 2700 de publicații științifice în care laptele,
proprietățile și efectele sale erau obiect de studiu.
Nu îmi rezultă deci, că nu ar exista o literatură medicală științifică privind efectele nocive a laptelui și a derivatelor sale.
În opinia mea, cred că există numai un singur motiv valid pentru consumul de lapte și derivate și acela este:
pentru că așa dorim să facem.
Pentru că ne place și a devenit parte a culturii noastre.
Pentru că ne-am obișnuit atât de mult cu gustul lui”.
... mi-a explicat că există o suprafață al intestinului subțire
care este puternic corelată cu creierul.
Când creierul se “poticnește”(se împiedică)
înseamnă că peretele intestinului subțire este murdar.
În acest sens exista un dicton antic care spune:
“Anxii intestinale, anxii cerebrale”.
O stare generală de intoxicare de la produsele lactate
se reflectă într-un anumit grad în deficiențele în comunicare
și o încetinire a timpului de formulare a frazelor.
Cazeina reprezintă 80 % din proteinele laptelui de vacă.
Este o substanță extrem de lipicioasă,
ceea ce a determinat folosirea ei ca adeziv pentru lipirea etichetelor pe sticlele de bere.
Încercați să dezlipiți o astfel de etichetă și veți vedea că nu e deloc ușor. .
Cazeina este folosită de asemenea pentru a lipi bucăți de lemn
(la fabricarea mobilelor, sau la tocurile de la ferestre).
Industria alimentara o foloseste în mâncarea congelată, în produse pentru microunde
și în toate produsele elaborate (semipreparate),
deoarece a înțeles de mult că aceast adeziv
ține laolată alimentele, dându-le o consistență mai stabilă.
Laptele matern uman conține cazeină (din latină caseus, „brânză”)?
Da, 40 miligrame la un litru.
Sau altfel:
într-un litru de lapte uman sunt 1% proteine și din acestea 4% este cazeina.
Laptele de vacă conține cu 400% mai multă cazeină decât cel uman,
și în acest caz (a laptelui de vacă) este proteina covârșitoare,
reprezentând 80% dintre proteinele aflate în lapte.
Deci, laptele matern NU este același lucru cu cel de vacă.
Are proteine diferite de cel de vacă.
În timp ce laptele uman formează în intestin mici “fulgi” pufoși care sunt ușor de digerat,
laptele de vacă formează conglomerate mari, groase și dense
pe care organismul uman are dificultăți în a le digera..
Laptele produce mucus !
“Rezidurile rezultate din descompunerea bacteriană a cazeinei produc un mucus dens și filamentos
care se prinde de alte mucoase obstrucționând diversele conducte ale tractului digestiv.
În medie, o persoană care consumă lactate, are în organism circa 4-5 litri de mucus
care obstrucționează organele interne: rinichii, splina, pancreasul, aparatul respirator, etc.
Imaginați-vă, dacă ați înceta să mai mâncați lactate timp de o săptămână.
Dar mâncați doar o felie de pizza în ultima zi,
și imediat în următoarele 12-15 ore mucusul va reapare
pentru a vă îngreuna și bloca organele.”
( Cohen R, “ Milk A-Z “ 1999, Argus Publishing)
Uhling (1997) a monitorizat activitatea electrică cerebrală
la copii cu sindrom de deficit de atenție și hiperactivitate.
El demonstra pentru prima oară, o corelație între activitatea cerebrală și consumul de cazeină,
a cărei suspendare din dietă făcea să dispară și simtomele mentale și comportamentele respective.
El semnalează rolul peptidelor derivate din cazeină
în producerea de efecte toxice asupra neurotransmițătorilor sistemului nervos.
Studii de laborator pe animale au demonstrat că
imediat dupa ce cobaii au fost tratati cu cantitati mari de cazeina,
au devenit agitati și violenti, alergau , aveau respiratia accelerata și strangeau din dinti.
Dupa cateva minute deveneau inactivi, se miscau din ce în ce mai puțin
și apoi se retrageau într-un colt al custii cu capul intre gratii.
La autopsie, când s-a studiat creierul,
s-au gasit fragmente de cazeina în 32 de puncte diverse ale acestuia,
inclusiv în zonele responsabile cu: auzul, vazul și vorbirea.
( Panksepp 1979, Sahley & Gillman 1986, Ozonoff, 1994)
Multi cercetatori incearca medicamente eficace pentru a vindeca permeabilitatea intestinală.
Pentru a le experimenta, ei au nevoie de cobai cu permeabilitate intestinală, și cum fac să o procure?
Le administreaza acestor animale, pe un timp indelungat, alimente pe baza de lapte de vacă ! “
( Theodorou 1994)
Stomacul viteilor, cu cele 4 compartimente ale sale
este mult mai adaptat decat cel uman
în a “demonta” cazeina și proteinele din laptele de vacă în aminoacizi.
Aparatul digestiv al omului nu reuseste să faca acelasi lucru
și de aici rezulta reziduurile daunatoare care raman în organism,
consecinta a imposibilitatii organismului de a “demola” cazeina
și care se traduce într-un deteriorament al mucoasei intestinale.
Este ca și cum un motor ar fi alimentat cu carburantul gresit;
în acest caz, unele din partile sale încep să se deterioreaze.
Pe de altă parte, capacitatea organismului uman
de a crea un mediu digestiv eficient se diminueaza cu varsta:
ne referim la faptul că acidul clorhidric necesar digestiei,
dupa 60 de ani este produs în cantitate de doar 20% din necesar;
sau la faptul că renina, o enzima necesara pentru “demolarea” cazeinei,
dispare din organismul adultului datorită programarii genetice;
și nu în ultimul rând la faptul că enzimele pancreatice
și hormonii necesari digestiei difera și ei o diminuare.
Si când toate acestea se intampla, e evident că
prioritatea este aceea de a evita cazeina,
care este prin excelenta proteina cel mai greu digerabila
raportand la oricare altă proteina din hrana ingerata.
Intr-o situație de permeabilitate intestinală (inflamare a mucoasei digestive)
se ajunge la stadiul în care tot ceea ce se gaseste în intestin
(infectii, bacterii, subst. toxice) să treaca în sange
și deci să ajungă și la restul organelor interne, inclusiv creierul.
Este un fapt demonstrat de literatura ștințifică medicala că
aceasta situație, de alterata permeabilitate intestinală
este de fapt o etapa sigura spre bolile autoimune,
în consecinta, cei care vor să urmeze un tratament pentru aceste boli autoimune
(artrita, reumatism, osteoporoza, diabet, tiroida, celiaca, ciroza, dermatoza, scleroza multipla, lupusul, etc)
în primul rând trebuie să suspende consumul de prod. lactate.
Peretii intestinului, pe lângă faptul că ar trebui să retina substantele nocive
(să nu le lase să treaca în sange)
trebuie în acelasi timp să permita absorbtia elementelor nutritive
prin așa zisii “vili intestinali”
(care se găsesc pe pereții intestinului subțire) de catre sange
care apoi le transporta la organe.
Daca intestinul pierde aceasta capacitate, atunci putem vorbi de o absorbție deficitara.
Noi consumam lapte care conține mult calciu,
dar procesul insusi de absorbție a calciului este foarte dificil de realizat
datorită efectului cazeinei asupra vililor intestinali.
În aceste cazuri apare o crestere a absorbtiei de oxalat de calciu din mancare
(care este raspunzator pentru formarea calculilor renali).
Hesse -1995- spunea că,
cu cat mai grava este situatia de permeabilitate /alterare morfologica a intestinului,
cu atât mai mare este factorul de risc în cristalizarea oxalatului de calciu în rinichi.
Corelatia intre cazurile de absorbție deficitara a intestinului
și aparitia calculilor renali
este documentata și de Bohles (1982), Abdullah (1992), Johnes (1987), Bennet (1987)
Forma extremă cea mai gravă la care se poate ajunge datorită absorbtiei deficitare a intestinului
este completa atrofie a vililor intestinali,
conditie care este asociată cu o extraordinară multitudine de posibile simptome.
O dată ce este eliminat agentul care determină atrofierea vililor, adică laptele
(sau în cazul celiachilor, cerealele ce contin gluten)
este observată nu numai disparitia anticorpilor specifici din sange, dar,
odată cu normalizarea morfologiei mucoasei intestinale
dispar și atacurile de epilepsie, calcificările, anomaliile cardiovasculare, anemia,
avorturile spontane, ciclul neregulat, anticorpii pentru tiroida, pancreas,
artrita reumatoidă, etc.
Din acest motiv, anemia ca și absorbtia scazuta a elementelor nutritive și a mineralelor,
pierderea în greutate, deficiente în crestere,
pierderea proteinelor la nivel gastro-intestinal și hemoragii evidente sau ascunse,
toate acestea au fost bine documentate în literatura medicala
ca fiind efecte ale consumului de cazeina.
Laptele de vacă este un aliment “yin” care inseamna “ce produce expansiune”.
Aceasta caracteristica face ca laptele de vacă să fie foarte nerecomandat
mai ales persoanelor care deja au o constitutie și alteratii de tip yin
(persoanele inalte, slabe cu membre lungi, nervoase nelinistite, etc)
Laptele de vacă conține 59 hormoni diversi.
În timpul gestatiei, placenta e cea care s-a ocupat cu producerea și transmiterea lor fetusului,
ceea ce l-a făcut să creasca.
Când vitelul este adus la viata,
laptelui matern ii revine sarcina să transmita mesajul de “crestere”
prin intermediul hormonilor pe care ii conține (cu o rapiditate extrem de mare).
Ar putea acesti hormoni bovini să aiba un efect asupra oamenilor care consuma laptele de vacă?
Exista studii stiintifice care demonstreaza acest lucru
și acestea au fost făcute pe o intreaga natiune.
În japonia consumul de lapte de vacă era necunoscut inainte de 1946.
“ Japonezii nu aveau vaci, oi sau capre.
Pe atunci, să bei un pahar de lapte proaspat
era pentru un japonez ca și cum ai consuma “secretii de glande animale”
ceea ce nimeni intreg la minte nu ar fi dorit să o faca” (Cohen,1999)
Acest lucru se schimba dupa al doilea razboi mondial.
Consumul anual pe cap de locuitor (de lactate) urca de la 2,5 kg în 1950 la 53,3 kg -1975.
În 1950 fetita japoneza medie de 12 ani avea 1,37 m și cantarea 32 kg.
În 1975 aceeasi fetita de 12 ani, era în medie cu 11,4 cm mai inalta și cantarea cu 9 kg mai mult.
(Kagawa 1978)
Niciodata inainte de aceasta schimbare atât de pronunțată la nivel nutritional la o populatie
a fost posibila realizarea unui astfel de studiu stiintific.
Impactul hormonilor din laptele de vacă asupra cresterii și sexualitatii precoce a fost net.
În baza acelorasi studii, în 1950 fetita medie japoneza avea primul ciclu la vârsta de 15 ani și 2 luni.
25 de ani mai tarziu fetita medie japoneza avea primul ciclu la 12 ani și 2 luni.
În fiecare an, incepand din 1946,
datele privind sexualitatea precoce la fetitele japoneze
au reflectat creșterea consumului de lapte de vacă.
O fetita creste și devine o tanara apoi o femeie matura,
și corpul sau e biologic pre-programat intai
pentru a raspunde hormonilor de crestere transferati ei din laptele matern
apoi celor produsi de insusi corpul ei.
O lingurita plina.
Atat este cantitatea de hormoni produsa pe parcursul unei vieti.
Hormonii lucreaza la concentratii atât de mici incat voi nici nu va imaginati,
ajunge un miliard dintr-in gram pentru a produce efecte biologice marcante.
Annemarie Colbin scrie în cartea sa “Mancare și vindecare” :
“ Se pare că femeile resimt mai mult decat barbatii
efectele cumulative și obstructive ale consumului de lapte
iar simtomele se vindeca mai greu.
Daca tinem cont de “mama natura” fluxul normal este ca:
laptele trebuie să iasa din femeie și nu să intre în ea.
Când se inverseaza acest flux natural, sistemul de energie se blocheaza.
Odata a venit la mine o femeie care se plangea de o durere premenstruala la sani.
I-am sugerat să renunte la consumul de lapte zilnic.
Dupa o luna îmi telefona să ma intrebe dacă era posibil ca așa în scurt timp sa-i dispara durerile;
dupa cinci luni am mai vorbit cu ea și îmi spunea că
mai avea dureri usoare doar în lunile în care manca putina branza sau inghetata”
Femeile, dupa ce vor citi bibliografia medicala ce o voi prezenta,
vor fi cu siguranta mult mai atente la ingerarea pruduselor lactate.
Consumul lor duce la pilozitate!
Hormonii de crestere (din lapte) stimuleaza sinteza de androstérone,
a carui nivel crescut este asociat cu hirsutismul
(creșterea excesiva a parului la femei în zone unde în mod normal nu exista).
Sindromul de polichist ovarian
(care se manifestă cu multiple chisturi ovariene, amenoree și perioade neregulate de ciclu,
cateodata și infertilitate, obezitate și hirsutism)
a fost corelat cu consumul de lactate;
s-a observat că abstinenta de la aceste alimente a dus la regresia simtomelor. ( Silfen 2002)
În persoana adulta, faza de crestere rapida este terminata,
dar hormonii din lapte și derivate,
continua să stimuleze glandele și celulele
pentru o crestere anormala
ducand la un dezechilibru hormonal și o proasta functionare a glandelor.
Colbin sublineaza
“ Consumul de produse lactate, inclusiv brânzeturi, iaurturi, inghetate,
pare să fie strans corelate cu diverse patologii hormonale feminine.
Pana și probleme de infertilitate au fost rezolvate
doar cu suspendarea din alimentatie a acestor produse.
Confirmarea acestei corelatii îmi parvin zi de zi de la nenumaratele femei
pe care le-am consultat și carora le-am recomandat acest lucru”.
Continutul ridicat de hormoni steroizi prezenti în laptele de vacă
produce o suprastimulare al sistemului glandular (endocrin) al corpului uman.
Dupa o anumita perioadă în care aceste glande sunt hiperactive,
soseste momentul epuizarii care le face să fie hipoactive.
Aceasta activitate redusa a glandelor pituitare, suprarenale și tiroidale
pregateste strada pentru o rapida degenerare și o crestere anormala a celulelor
(toti bolnavii de cancer, artrita și astma au glandele hipoactive)
Hormonii de crestere fac să creasca nu numai viteii,
ci și toata populatia mondiala care consuma lapte destinat vitelului.
Nimeni nu o spune deschis, dar asta nu inseamna că nu se intampla.
Daca mai era nevoie de lamuriri ulterioare, aceste date sunt de necontestat
(.. urmeaza tabele privind marirea diverselor organe la cobaii
carora le-a fost administrat lapte,
precum și o lista privind bibliografia pe aceasta tema)
Cine are o problema cu tiroida sau orice alt dezechilibru hormonal
trebuie IMEDIAT să suspende laptele și derivatele sale.
De ce trebuie să incurajam fetitele să ingereze (ca și cum ar fi un nimic)
estrogeni, androgeni, testosterone, hormoni pituitari, etc, etc?
Daca beau lapte, consuma brânzeturi sau inghetata
ingereaza forme concentrate din acesti hormoni
care mai devreme sau mai tarziu vor duce la dezechlibre hormonale.
Daca analizam mai atent producerea de catre corp de IGH-1
(“insuline-like growth factor” - insulina ca factor de crestere)
vom vedea că aceasta este reglata de horrmonul de crestere
și ajunge la nuvelul maxim la pubertate.
Dupa aceasta perioadă, IGH-1 scade treptat
și ajunge ca o persoana de 70 de ani să aiba nivelul acestui factor la jumatate
fata de o persoana adulta.
IGF-1 Este un hormon foarte puternic
care are un profund efect chiar și când concentratia sa în sange e de doar cca 200 ng/ml,
adica 0,2 milioane de grame per mililitru. (Wilson 1992, Cohen 1991)
De ce să continuam să consumam hormoni de crestere
dupa ce am ajuns la completa dezvoltare a organismului?
Informatia hormonala din lapte, cea a cresterii rapide,
poate avea de-a face cu creșterea rapida a celulelor cancerigene ?
Da, negresit !
Acesti hormoni bovini determina o crestere anormala a celulelor.
“Hormonii de tipul IGF-1 și alti factori echivalenti de crestere
mentin fenotipul maglin în celulele de cancer la san” ( Harris 1992, Lipman 1991)
Acesta este motivul pentru care specialistii în medicina naturala
va recomanda să intrerupeti imediat consumul de lactate.
Acesti bolnavi de cancer, pe de o parte fac chimioterapie
pentru a incetini creșterea celulelor canceroase
dar apoi ingereaza lactate cu hormoni de crestere
care accelereaza dezvoltatrea celulelor.!
“In persoanele adulte, faza de crestere rapida este terminata
dar, IGF-1 și alti hormoni bovini
stimuleaza în continuare creșterea atât a celulelor sanatoase
cat și a celor cancerigene.(Cohen-1991, Rrosenfield 1995)
Trebuie să multumesc unei prietene de-a mamei mele pentru că m-a stimulat să scriu acest capitol,
cu o sectiune privind parcursul istoric al umanitatii relativ la consumul de lactate.
Eu incercam să-i explic că urticaria sa, ar dispărea
dacă ar inceta să mai consume lactate.
În fine, ca dovadă definitivă despre efectul dezastruos al acestora,
dupa ce i-am vorbit despre cazeină și permeabilitatea intestinală,
i-am explicat și efectul hormonilor bovini în proliferarea tumorilor
și producerea altor efecte dezastruoase asupra organismului uman.
La acest punct, cum rezistenta ei (la aceasta idee) incepuse să se clatine îmi spuse cu un murmur:
“Si atunci ce se va intampla cu cei ce muncesc la producerea lactatelor,
isi vor pierde locul de muncă ?”
Dar dupa o fractiune de secundă, tot ea isi dădu răspunsul:
“Ei, acum am să ma apuc și de fumat,
așa ca să dau de muncă și celor din industria tutunului;
Si dacă toti oamenii sănătosi s-ar imbolnăvi,
așa ar fi mai multe locuri de muncă pentru cadrele medicale, farmacisti, și relativa industrie.”
Apoi:
“ Daca e așa cum spui tu, atunci vina este al primului om care a început să consume lapte și derivate !”
Asa am decis că trebuie neaparat să descopar cam pe unde se află acest moment în istoria umanitatii
și cred că am adus astfel o anumita contributie și baza de reflectie pe marginea acestui subiect.
Pe cine să dăm vina?
Desigur nu pe anticele populatii italice care au fost primele ce aveau oi.
Pentru etrusci, copii care fuseseră alăptati de aceeasi femeie
erau considerati ca fiind rude de sange, adica frati și surori,
fiind considerati ca făcand parte din aceeasi familie
Michelangelo în 1475 a fost alăptat de o doică, ce era sotie de sculptor,
circumstantă pe care el o considera că ar fi influentat natura sa interioară și cariera.
Acesta era modul de gandire a oamenilor în sec al XV-lea,
și anume că alăptarea dă unui copil impulsul decisiv în viată,
și cu sigurantă Michelangelo
nu nocivitatea laptelui si-ar fi putut imagina că
la un moment dat oamenii ar fi început să dea în mod sistematic bebelusilor lapte de vacă.
Ar fi fost o idee de-a dreptul infiorătoare !
Cine ar fi dorit să transmită oamenilor caracteristicile fizice și de indolentă
(inclinatii naturale) specifice bovinelor ???
În 1472, Paul Bellardus scrise primul Manual de Pediatrie publicat în Italia de nord.
Si de aici obtinem confirmarea că laptele de vacă
nu e absolut considerat ca o optiune de a hrăni nou născutii.
În schimb găsim indicatii asupra calitătilor pe care trebuie să le aibă o bună doică.
În vechile scrieri a coloniilor americane se spune că în 1793 un om pe nume Underwood
incerca să hraneasca un copil cu lapte de vacă.
Shelton (1972) afirma că niciodata inainte de aceasta dată, nu se de intampase acest lucru.
Vorbim deci doar de 210 ani în urma,
ceea ce nu este un moment chiar așa de indepartat cum v-ati fi putut imagina.
În realitate am descoperit că Underwood era doar un pionier al Vestului abia sosit
și care incerca să introduca aceasta practica exterm de rara,
aproape necunoscuta în Europa și în Noua Lume ( America).
Intr-adevar intr-o carte medicala din Londra -1769
gasim doar o mentiune privind aceasta practica de alimentare a bebelusilor cu lapte de vacă.
Autorul, Cadigan, comenteaza că aceasta este considerata
“un lucru extrem de nenatural și de maxima periculozitate pentru sanatatea viitoare.”
Oricum, la un moment dat, intre 1475 și 1769
cineva trebuie să fi început aceasta practica în Europa,
altfel Cardigan nu ar fi avut motiv să comenteze acest lucru.
1793 se poate să nu fi fost chiar prima dată în istoria omenirii
când s-a tentat de a se alimenta copii cu lapte de vacă,
dar ramane punctul fundamental pe care Shelton sublinia:
“Putem să spunem că laptele de vacă este atât de natural
incat a fost dintotdeauna o necesitate pentru copii?
Departe de asta”
Sa mergem pentru un moment în Franta , la sf sec. XVIII , este 10 ianuarie 1779.
Luigi al XVI Rege al Frantei decreta că,
copii abandonati să nu mai fie adusi la Paris, cum se obisnuia până atunci,
ci să fie dati în custodia administratiilor locale.
Dupa traditiile medievale copiilor abandonati
trebuia să li se gaseasca o doica pentru a fi alaptati
și aceast lucru cadea în sarcina administratiei senioriale a locului.
Pana în acel moment, ei erau dusi la Paris și incredintati regelui,
mai tarziu devenind copii de Curte.
“enfants du Roy”.
Dar acest lucru nu a mai fost acceptat de rege.
Autoritatile locale s-au plans în fel și chip de acest decret
deoarece, așa cum gasim scris în documentele spitalului din Rheimis, 17 oct 1779,
“va fi extrem de dificil dacă nu chiar imposibil să recrutam doici pentru alaptare
și nici nu ne pare indicat să le ospitalizam în incinta spitalelor locale.
“Alimentatia artificiala nu a fost niciodata considerata ca fiind o situație posibila.
Daca alimentatia artificiala ar fi fost o practica difuza și acceptata,
ar fi optat pentru crearea de statii pentru distributia laptelui de vacă pentru copii,
cu siguranta mult mai practic și economic,
dar acest lucru se intampla totusi abia un secol mai tarziu, tot în Franta
unde “depozite de lapte” au fost create pentru prima oara în acest scop.
Faptul că aceste depozite apar atât de tarziu în istoria umanitatii
este o dovada graitoare că alimentatia cu lapte de vacă a copiilor
nu a fost niciodata până în acel moment o practica difuza și oficial acceptata.
Intr-un studiu publicat în faimoasa revista medicala “ The Lancet” (1862) , dr. M.A.Baines afirma
“Alimentarea copiilor cu produse pe baza de lapte de vacă a esuat de mai multe ori
și asta deoarece în general este atât de dezastruos în rezultate”
”Sa se depinda de laptele animal în alimentarea copiilor
este o practica dintre cele mai dezastruoase
și chiar dacă bolile la care predispune pot să nu fie fatale,
determina oricum o conditie de predispozitie la diverse patologii în viitorul adult”.
Ca și exemplu din literatura (primul pe care l-am putut gasi) ,
Dickens scrise în romanul sau “ Great Expectations” 1861 că,
copilul Pip fusese hranit cu un preparat numit “pap”
care consta dintr-un amestec de lapte cu paine, apa și puțin zahar.
Doctorii sec. al nouasprezecelea condamnara aceasta practica
de a da copiilor preparate de tip “pap formula”
și aceasta deoarece erau “ dificile de digerat” pentru copil.“
Intr-adevar, copilul alimentat cu produse pe baza de lapte de vacă
este intotdeauna grotesc de obez, letargic, plange,
prezinta afectiuni alergice a pielii,
sufera continuu de probleme digestive,
este lent în a invata, și ... mirosul este teribil”
( Maynes &Taylor, 1991)
Cu toate acestea, dupa vreo 20 ani,
preocuparile atât în ce priveste efectele pe termen lung al alimentatiei copiilor cu lapte de vacă,
cat și problemele privind digestia dificila a laptelui de catre copii,
a fost dată uitarii.
Primele tentative de a produce și vinde preparate pentru copii pe baza de lapte de vacă
sunt atribuite farmacistului francez Dumas (1870)
și a farmacistului german Justus von Liebig (1884).
La crema Liebig era o combinatie de lapte de vacă cu faina de grau,
faina de mazare, faina de orz și bicarbonatul de potasiu.
Cativa ani mai tarziu, Henri Nestlè
se lauda că ar fi salvat viata unui nou-nascut cu preparatul sau de lapte Nestle’s Milk Food
(în 1905 avu loc fuziunea intre Nestlè și o industrie de lapte condensat).
Era alimentatiei nou nascutilor cu lapte de vacă era la rasarit.
Intr-o perioadă în care industria de lactate incepea să decoleze definitiv
și în care sectorul industriei de carne avea o anumita scadere,
multi crescatori se indreptau spre productia cazeara ca o alternativa.
Laptele era din ce în ce mai usor de gasit și la preturi mici.
Depozitele de lapte introduse initial în Franta în 1894,
s-au raspandit cu rapiditate și la alte natiuni europene și din America.
Produsele din lapte de vacă incepeau să devina “elementul esential” și principal pentru nou-nascuti.
Numai dupa al II-lea Razboi Mondial,
incepu o adevarata productie de masa de preparate de lapte pentru nou nascuti.
De aceasta dată, insasi alaptarea suferi un “cutremur” în fundamentele sale.
Femeile americane intrara în masa în campul muncii.
De fiecare dată în istorie, când era o necesitate ca femeile să intre în numar mare în productie,
inevitabil timpii de alaptare se micsorau.
De dată asta insa era și ceva în plus.
Productia cazeara a început o crestere exponentiala de vre-o suta de ani.
Laptele condensat și preparatele pe baza de lapte de vacă erau deja disponibile
iar industria facea presiuni și promova în mod insistent utilizarea lor și în spitale,
care au început să fie finantate tocmai de aceasta industrie.
Din acest moment, nu numai că laptele de vacă a devenit universal recunoscut
ca o alternativa fundamentala pentru alimentarea nou- nascutilor,
dar în acelasi timp a devenit tot mai mare tentatia
de a reduce sau scurta alaptarea naturala în favoarea alimentatiei artificiale.
Nu ne mai ramane decat să trecem în revista literatura medicala din diverse parti a lumii
pentru a vedea ce fel de alimentatie aveau copii sub un an, în epoci diferite.
Inainte de aceasta epoca, a alimentatiei artificiale a nou nascutilor,
apropape toate civilizatiile din trecut, de la omul Sapiens incoace,
incurajau alaptarea pe termen lung,
cum se vede și din documentarea facuta cu 50 de ani în urma de Whiting și Child,
într-un amplu studiu istorico-geografic privind 75 de popoare.
“Intarcarea se facea pe la 2 ani și jumatate.
Numai 2 din cele 75 de civilizatii primitive luate în studiu
incercau să faca intarcarea inainte de un an.“ (1953)
În literatura antica a Asiei nu putem să gasim nici cea mai mica referire
la faptul că laptele de vacă ar fi fost folosit ca aliment pentru copii,
dar aceasta nici nu-i de mirare dat fiind faptul că laptele nu era folosit nici de adulti.
La cateva din populatiile din Asia,
gasim în schimb mentiuni privind folosirea laptelui de cocos la copii,
precum și a laptelui de mandorle (migdale), de orez, sau de avena (ovaz).
Aceste tipuri de lapte erau introduse în alimentatia copilului din al 2-lea an de viata,
cu puțin inainte de a fi intarcat.
Laptele de cocos este un aliment cat se poate de delicat și nutritiv
care din pacate a fost dat uitarii
și care intr-adevar ar putea fi considerat un aliment capabil să hraneasca
și să sustina organismul sanatos pentru o viata indelungata.
De când consumul de lapte de vacă a substituit pe cel de lapte de cocos în tarile din Oceanul Pacific,
și la acesti copii, efectele daunatoare nu au intarziat să apara.
O populatie splendida ca cea hawaiana, a carei caracteristici memorabile erau:
splendoarea pielii, a parului, și a dintilor
(vezi studiul făcut de pionierul dr. Weston Price, cu documentari medicale și foto)
a suferit o serie de schimbari neasteptate și în prezent practic,
incidenta patologiilor degenerative în Hawai a ajuns la nivelul celor din Statele Unite.
Sa vedem acum în Europa: în antica Roma,
nimeni nu a alimentat copii cu lapte de vacă.
Pana și copii sclavilor vedem că erau,
în caz de imposibilitate de a fi alaptati de mama, alaptati de doici.
(Sorano, Roma, I sec i.C, )
În antica Roma exista o “colonie de lapte” unde,
cine nu avea sau nu putea să alapteze,
gasea doici dispuse sa-si ofere laptele.
Gasim astfel de marturii și în sec. al XIII-lea,
când aflam de existenta unor case pentru copii abandonati,
pentru care se cautau doici ca să fie alimentati. ( Baumslag,1999)
Coffin (1878) confirma inca o dată faptul că
până la sf. sec al XIX-lea, în Italia, Olanda, Turcia și în tot Orientul,
alaptarea dura cel puțin un an.
În sec al XVII și al XVIII-lea,
era o practica standard intre doamnele de un anumit rang
să plateasca doici ca să le alapteze copii, doar pentru că așa doreau, și nu din motive fiziologice.
În schimb pentru saraci, în caz de necesitate “populatia apela la “alaptatul de grup”,
trecand nou-nascutul de la o doica temporara la altă,
bine-nteles doar în cazurile de urgenta în care
fie mama nu putea să alapteze fie era la munca campului, fie decedase “ ( Raphael 1976)
Numai în sec al XIX –lea, și acest lucru nu se mai intamplase niciodata până acum,
gasim o intensa dezbatere pe tema alimentatiei artificiale la copii,
și în esenta toate persoanele care participara la dezbateri
erau în mod hotarat contrare acestui tip de alimentatie:
” Acei nou nascuti a caror alimentatie materna le-a fost substituita cu cea artificiala,
sunt, fara nici un dubiu, loviti în mod frecvent de boli intestinale
și laptele creeaza în mod continuu aciditate în stomacurile lor.
Acele proprietati ale laptelui amimal,
“care pentru adulti cauzeaza adesea, puțin spus, inconveniente”,
la copii cauzeaza o interferenta mult mai importanta
și nu au capacitatea de a digera laptele consumat.”
Asa scrie obstreticul din Londra Michael Underwood în cartea sa “Tratat privind bolile la copii” (1819)
Concluziile sale sunt
“E un adevar faptul că omul nu este o musca și nici o vacă.
Ceea ce este necesar puternicului bou,
va duce în schimb la scufundarea delicatului nou nascut”.
Chiar și când, la inceputul sec al XX-lea,
“depozitele de lapte” devenisera din ce în ce mai populare
și propaganda în favoarea alimentarii copiilor cu lapte de vacă era din ce în ce mai mare,
chiar și atunci era o importanta opozitie la aceasta practica.
Dr. Abraham Jacobi (1912), presedinte al American Medical Association,
descrise “oamenii din industria cazeara” ca inamici ai rasei umane,
ca și invatamintele lor precum că vacile sunt un corect substitut divin al alaptarii”.
El mai spune
“In Colonia (cred că este în Uruguay?), în 1894,
la fiecare 100 de copii nascuti vii,
dintre cei care au fost alaptati la san, 3 au murit în primul an de viata;
dintre cei a caror mama i-au intarcat intre 3-si 9 luni, au murit 12;
dintre cei alaptati la san mai puțin de 3 luni, au murit 35;
dintre cei care au fost alimentatie artificial de la început, au murit 47
“Statistici asemanatoare sunt raportate în aceeasi publicatie
în multe alte parti din Europa, la Berlin la Londra sau Paris.
Primele descrieri medicale din istorie, privind enterocolitele infantile
provin din perioadă dintre al XIX-lea și al-XX-lea sec.,
tocmai în perioadă în care laptele bovin devenea disponibil prin comercializare,
și alimentarea copiilor incepea să devina o practica comuna.
Enterocolita descrisa de medicii din acea vreme
se prezenta în general cu o stagnare a cresterii dupa intarcare,
caracterizata de semne clinice prezente la copil ca:
abdomen umflat, diaree untoasa și urat mirositoare,
malnutritie cu distrofia membrelor”. ( Greco 1997)
Peste tot vedem acelasi mesaj:
„Laptele este bun pentru sanatate.”
Sau cel puțin așa ne spun media și industria laptelui de când ne stim.
Daca nu bei lapte, de unde iti iei calciul?
Vrei să ajungi să faci osteoporoza?
Si vitamina D?
Acestea sunt primele intrebari care apar în mintea cuiva când li se sugereaza să renunte la lapte.
Multi se simt indignati și contrariati când aud pentru prima dată că
laptele și lactatele nu sunt așa de sanatoase precum credeau.
Majoritatea dintre noi am crescut cu ideea că laptele este important pentru sanatate.
Insa haideti să analizam cateva realitati:
tot laptele de vacă, inclusiv cel „organic”,
conține peste 50 de hormoni activi,
zeci de alergeni
și cantitati mari de grasimi și colesterol.
Trei pahare de lapte pe zi
contin o cantitate de colesterol egala cu cea a 53 de felii de bacon!
Printre ingredientele prezente în majoritatea laptelui de vacă
se regasesc cantitati semnificative de pesticide, ierbicide, antibiotice,
sange, puroi, fecale, bacterii, virusi
și de 200 de ori mai multe dioxine decat se considera „sigur”.
Un centimetru cub de lapte de vacă conține până la 750,000 de celule de puroi
și 20,000 de bacterii vii!
Un alt component nociv notabil în laptele de vacă
este un hormon de crestere denumit Factor de crestere similar insulinei Unu
(Insulin-like Growth Factor One =IGF-1).
IGF-1 este hormonul care face vitelul de 27 kg să devina o vacă de 272 kg.
Nu e de mirare că aproximativ 50 % dintre oameni din occident sunt obezi!
Contrar a ceea ce industria lactatelor ne spune,
laptele nu promoveaza pierderea în greutate;
dimpotriva, promoveaza creșterea în greutate.
În cadrul unui studiu finantat de un grant de la Asociatia Internationala de Lactate,
204 barbati și femei sanatosi au fost rugati sa-si mareasca aportul zilnic de lapte
fara grasimi sau cu 1% grasimi cu trei cani pe zi timp de 12 saptamani.
La sfarsitul celor 12 saptamani,
cei care au consumat laptele în plus,
au crescut în greutate în medie cu 0.5 kg.
IGF-1 nu mareste doar grosimea taliei cu cativa centimetri,
ci multiplica rapid și cancerul la san, la prostata și la colon.
Dr. Walter Willett, M.D., investigatorul sef al Studiului de Evaluare al Personalului din Domeniul Sanatatii,
desfasurat la Universitatea Harvard,
a descoperit că un consum de cel puțin doua pahare de lapte pe zi
dubleaza riscul de cancer la prostata în stadiu avansat și metastatic.
Informatiile furnizate de studiul stiintific de referinta al Dr. T. Colin Campbell, China-Oxford-Cornell,
arata că femeile care isi iau proteinele din produsele de origine animala,
inclusiv lapte,
prezinta un risc de cinci ori mai mare de a muri de cancer la san
în comparatie cu femeile care isi iau proteinele din produse de origine vegetala.
Alt studiu al Institutului Medical Karolinska din Suedia a aratat că
femeile care consuma doua pahare de lapte pe zi isi dubleaza riscul de cancer ovarian.
La un moment dat al evolutiei, cca 5000 ani în urma,
anumite populatii (care plecand din Mediul Orient se mutara în Europa)
au început să consume lapte de animale și derivate.
Adaptarea la consumul laptelui nu a fost doar cultural ci se intampla chiar și la nivel biologic,
în practica verificandu~se o puternica selectie pentru toleranta la lactoza.
Dupa Aoki(1991) ,toleranta adultului la lactoza intre nord europeni
a crescut de la 5% la 70% în acesti 5000 de ani. (cca 250 generatii)
Toate mamiferele, inclusiv omul, la început erau programate să piarda, puțin timp
dupa intarcare, capacitatea de a digera lactoza.
Adultul acestor specii nu mai produce enzima lactaza (Simoons 1988).
Trecerea spre toleranta la lactoza este pentru noi o marturie istorica solida
relativa la introducerea laptelui animal în alimentatia umana la anumite grupuri din populatia mondiala.
La început era *Homo*, ce traia în Africa
(sau poate și în alte arii asiatice, dar oricum în fasia ecuatoriala)
evoluand până la a deveni Sapiens,
alimentandu~se cu fructe, radacini, frunze și flori.
Chiar cu mici insecte și cate~odata cu oua de pasari și reptile care faceau parte din prada sa.
Una din primele schimbari în alimentatia umana
a fost momentul în care am început să fim *carnivori oportunisti*.
.Focul, chiar dacă fusese descoperit cu mult inainte,
a început să fie raspandit cam cu 120.000 ani în urma,
și de atunci Homo Sapiens putea să~și friga resturi de carcase.
*Umanoizii aveau acces la o carcasa și culegeau resturile
dupa ce, cea mai mare parte a altor carnivori oportunisti
sfartecau și mancau cam toata prada abandonand carcasele.
Maduva oaselor și creierul erau partea principala ramasa, dacă nu chiar singura.* (Binford 1985*)
Arcul și sagetile aparura abia de prin anii 20.000 ~ B.C.
Un consum raspandit de peste și produse de mare
rezulta raspandit incepand cam cu anul 20.000 i.C.
Cam prin 17.000 iC, incepusera să fie recoltate ceralele salbatice,
intre care graul și orzul,
care erau macinate și transformate în faina,
lucru evidentiat de descoperirile arheologice ale uneltelor folosite.
(unde în prezent se afla Israelul)
Pe la 13.000 iC, descendentii acestor populatii
se ocupau în mod predominant și intens cu recoltarea acestor cereale salbatice,
astfel că mai lipsea doar o treapta până la dezvoltarea agriculturii (Eaton 1988)
Tranzitia la agricultura fusese necesara ca rezultat al treptatei cresteri a populatiei.
Procentul de produse derivate din plante era de 90 % contra 10% a celor animale.
Dintr~o specie de vanatori ~ culegatori devenira *agricultori~pastori*
și incepand să consume lapte de animale domestice,
se initia procesul de adaptare genetica privind toleranza la lactoza.
În prezent capacitatea adultului de a produce lactaza
caracterizeaza în principal acele grupuri de populatie
descendente ale primelor grupuri de oameni care au crescut animale “de curte” ce produceau lapte,
adica europenii, în particular populatiile din Europa de N
și emigrantii din aceste grupuri spre alte natiuni.
Carenta în lactaza au azi circa 20% din albii din America,
90-100 % din asiatici, 75 % din afro-americani, 80% din indigenii din America
și 50 % din hispanicii din lume. ( Mogelonsky 1995)
Acum, ca să se poata spune că a bea laptele de animal este complet sanatos,
doar pentru că 30 % din populatia mondiala este toleranta la lactoza,
ramane inca de vazut.
Foarte adesea, prezenta sau absenta enzimei lactaza
a fost prezentata ca unic mod de a privi aceasta chestiune,
privind consumul de lapte la adulti.
Dar, este acesta singurul factor implicat în adaptarea organismului?
Stim că natura predispune la formarea enzimei renina în stomacurile copiilor mici,
ea fiind principala enzima care ajuta la digerarea laptelui.
Atunci, de ce stomacurile adultilor (la toate mamiferele) nu o mai produc?
Acesta este un exemplu pentru a demonstra că
alte schimbari genetice sunt necesare
pentru a ne adapta la consumul de lapte
(în afara de adaptarea care s-a realizat pentru lactoza)
Chiar și când, în urma unei schimbari importante în alimentatie,
a intervenit o adaptare partiala sau totala a organismului,
nu putem exclude că aceasta nu comporta inca un pret de platit.
Acesta este cazul, de ex, a trecerii în neolitic la agricultura, acum 15.000 de ani în urma,
și care datorită consumului marit de alimente cu amidon,
au început să apara cariile dentare
iar susceptibilitatea la anumite boli acute și degenerative a crescut în mod dramatic.
În acest punct ar fi oportun să urmarim puțin istoria “moderna” umana
privind introducerea în alimentatie a laptelui de vacă, pas cu pas în diverse parti ale lumii .
Nu trecu mult timp de la trecerea la agricultura a civilizatiei Mesopotamice,
când se incepu domesticirea și creșterea anumitor animale
(intre mileniul 3 și 4 inainte de Hristos).
Sunt dovezi scrise ce vorbesc despre laptele de camile și de capre,
dar majoritatea consumului de lapte apartinea doar proprietarilor de animale, nomazi și pastori.
Scriitori ai antichitatii fac referiri la arta producerii de brânzeturi.
De fiecare dată când productia de lapte incepea,
producerea de brânzeturi o urma imediat,
deoarece era una din metodele, impreuna cu producerea de unt,
de a conserva laptele care era un produs atât de perisabil.
Homer, 1184 B.C., face referiri la branza produsa în pesterele din muntii Greciei,
din lapte de oaie și capra.
Varrone, în 127 i:C, nota diferenta de digerabilitate
la diversele tipuri de brânzeturi, făcute în diverse locuri.
Hipocrat afirma în anul 377 i.C:
”Pentru fiecare în parte este benefic laptele propriei specii,
dar cel ce apartine altor specii este daunator”.
El mai observa că laptele de animal putea să dea simptome acute gastrice și urticarie.
Aceeasi opinie o are (doua mii de ani mai tarziu)
și dr. Clark din Dublin (“Human Milk” – în Transactions of the Royal Irish Academy, 1786)
care scrie impotriva folosirii laptelui animal la copii.
Productia de lapte de vacă, ca sursa importanta de venit pentru tarani,
e o situație la care s-a ajuns în Europa abia dupa Evul Mediu.
Pana atunci, laptele de capra și oaie era preferat
atât deoarece era ceva mai usor de digerat
cat și pentru că laptele de vacă era mai greu de obtinut
deoarece nu puteau sa-i lipseasca pe vitei în totalitate de laptele matern.
În Evul mediu, productia de lapte în Europa centrala și de est
era adesea restransa doar la zonele montane.
Arta producerii de brânzeturi era transmisa și imbunatatita de la o generatie la altă.
În acest mod a aparut tipicul “cheddar”, branza produsa în regiunile din N Europei,
cu scopul de a conserva laptele pe timp de iarna.
Incet, incet campiile di Europa incepura să se mareasca
și să fie disponibile pentru animalele domestice,
așa incat productia de lapte crescu, și cu ea și cea a branzeturilor care se diversifica ...
Vorbim de Edam și Gouda în Olanda,
de o ampla gama de brânzeturi franceze,
și pentru a mentiona doar un sortiment de-al nostru, italian Parmigiano,
despre care s-a scris prima dată în 1579.
De la a doua jumatate a sec al XVIII-lea,
productia de mozzarella se raspandi puțin în toata Italia meridionala.
Bivolita fiind introdusa în Italia abia în sec al XVII-lea,
mozzarella de bivolita aparu pe la inceputul sec al XX-lea.
Si ajungem să mentionam și nordul Europei, Scotia.
Aici populatiile de agricultori se mutara venind din Europa centrala, se pare prin sec al XVI-lea,
aducand cu ele graul și orzul, animalele domestice, oi și capre.
Pe locurile unde se instalau, taiau padurile pentru a crea pasuni și campuri de cereale. (Smith, 1995)
Pana la sosirea lui C.Columb și a europenilor,
populatiile din “Noua Lume” traiau fara animale de lapte, vaci, oi sau capre.
Singura specie de “animale de curte” erau curcanii, cainii și o specie particulara de rata.
În America de sud singurele animale domesticite erau lama și alpaca, ambele din familia camilelor,
și care erau folosite ca animale de tractiune.
Scrierile americane din acele timpuri aratau că
animalele domestice din Europa au fost aduse în New England
în sec al XVII lea și în Minnesota pe la 1820.
Simons (1967) scrie “Vacile erau rar mulse, fiind crescute mai ales pentru piele și apoi pentru carne.“
Când spatii de teren din ce în ce mai mari devenira disponibile pentru colonizatori,
incepu să creasca și numarul animalelor domestice, acestea avand acum pasuni mai mari.
În Vermont aparu prima fabrica pentru productia untului în 1880.
Abia în jurul acelei date, taranii incepura să importe din Europa rase de vaci de lapte.
Acesta este un indiciu că în acel timp business-ul laptelui crescuse semnificativ
și devenise, din punct de vedere economic, foarte important pentru tarani.
Prima masina automata de muls era cu pedale și incepu să se raspandeasca dupa 1890.
Noi tehnologii faceau posibil ca laptele să stea la rece pentru ceva mai mult timp.
În jurul anului 1860, primele vehicule frigorifice (ce utilizau compresia amoniacului)
erau folosite pentru transportul produselor cazeare.
În 1921, 5000 de frigorifere mecanice au fost produse în Statele Unite.
10 ani mai tarziu, numarul lor ajunsese să depaseasca milionul, și dupa 6 ani, la cca 6 milioane.
Dar productia de masa a frigoriferelor moderne incepu dupa al II-lea RM.
Procesele de pasteurizare a laptelui, intre timp
au făcut să creasca increderea consumatorilor în lapte.
În 1939, cca 25% din laptele produs în Vermont, era pasteurizat,
iar în 1952 aproape în totalitate.
În ce priveste dezvoltarea productiei de branzeturi?
Ea se raspandi imediat în America,
dar până în al XIX-lea sec ramase o industrie taraneasca locala.
În 1851, primul stabiliment pentru producerea branzeturilor fu construit la N.Y. de Jesse Williams.
Pana în 1880 erau deja 3923 fabrici în Statele Unite,
care ajungeau să produca 98.000 tone de brânzeturi.
Pana în anul 1904 se inregistra o crestere de 50%,
apoi în 1920 s-a ajuns la 190.000 tone
și 1.000.000 tone în 1970.
La inceputul anilor 90 s-a ajuns în America la o prod. de 2.720.000 tone,
iar la inceputul acestui mileniu la 3.630.000
În timp ce laptele și derivatele sale devenisera importante d.p.d.v. economic,
pentru taranii din multe regiuni a lumii occidentale,
nu la fel se intampla în Asia.
Unul din directorii “Chinese Bejing Food Research Institute, dr. Wang Qing,
caruia i se datoreaza decizia de refuzare a unei politici
în favoarea dezvoltarii unei prod. cazeare în China, la sf. anilor ’80,
spune că chinezii nu pot consuma lactate deoarece sunt intoleranti la lactoza,
fapt documentat în literatura medicala.
Azi, 80% din populatia Chinei este intoleranta la lactoza, până în 8 ani.
Cea mai antica dintre marile civilizatii, cea chineza,
nu produsese și nu consumase lactate până în timpuri foarte recente.
În timpul anilor ’80, un grup de cercetatori de la Cornell University
facura un studiu de cercetare gigant,
privind obisnuintele alimentare a 80 de milioane de persoane în China,
un cadru general ce acoperea 25 din marile provincii chineze,
totul pentru a determina corelatiile intre alimentatie și diversele tipuri de boli.
“Consumul de lactate era practic nul în aproape toate provinciile,
cu exceptia catorva puncte limitate,
ca exceptii, în partea cea mai occidentala”
Kenneth Pomeranz și Philip Huang (2001) ne explica ce se intamplase.
Agricultura în Anglia (și Europa) alterna campurile arabile și pasunile inca din sec al XVIII-lea,
iar culturile arabile erau și ele alternate intre cele
pentru alimentatia omului și cea pentru alimentatiea bovinelor.
În China în schimb, practic nu existau spatii pentru pasuni
iar spatiul pentru culturile furajere era foarte redus.
Civilizatiile unde creșterea animalelor devenise importanta,
stiau că o bună parte din recolta de cereale trebuie să fie destinata animalelor.
O economie bazata pe produse animale,
duce la o utilizare intensiva de resurse, o risipa,
în sensul că este necesar un spatiu de 17 ori mai mare
(ca paritate de proteine și calorii alimentare furnizate)
decat la o economie bazata pe produse agricole,
de 14 ori mai multa apa,
și de 10 ori cantitatea de energie folosita.
Mai mult de jumatate din apa consumata azi în Statele Unite
este folosita pentru creșterea animalelor.
China lua în schimb directia opusa,
preferand o economie bazata pe produsele agricole destinate consumului uman.
Putem să spunem că Arabii au fost prima populatie care a început să consume lapte?
Cu siguranta e așa,
se intampla pentru prima dată în sud-vestul asiatic,
unde beduinii reusira să aiba primele animale domesticite,
intre al doilea și al treilea mileniu BC.
Dar așa cum spunea Iddings,(1999)
“istoic vorbind, majoritatea productiei de lapte venea din partea proprietarilor și pastorilor
și nu era practic necesara conservarea sau procesarea laptelui“
și acesta era dat în principal de camile și capre.
Cateva vaci au fost introduse în peninsula araba din Mesopotamia,
dar până la dezvoltarea recenta din ultimele trei decenii (1970-1990)
vacile erau o raritate absoluta.
Bovinele erau folosite în principal ca animale de transport sau de tractiune
(pentru a trage apa din puturi) și
doar secundar cu rol de furnizor de lapte pentru consumul uman.
Abia în anii ’70 încep să apara fabricile din industria Cazeara,
la început în numar mic apoi din ce în ce mai multe.
Din statisticile Emiratelor Arabe Unite:
inainte de anii 1970 prod de lapte era limitata doar pentru uzul familial
apoi în 1976 era de 2.605 tone,
în 1992 -18.465 tone.
Azi cantitatea și varietatea produselor cazeare din supermerket-uri
face ca produsele traditionale să devina de domeniul trecutului.
Grupul intolerant la lactoza este prevalent în India,
ceea ce ne da o indicatie asupra faptului că,
consumul de lactate si-a făcut loc în obisnuintele alimentare doar de recent timp.
Cum am mai spus, sunt trei momente distincte:
Aici trebuie să verific!
a) scazutul consum de lapte ( până în sec al XVIII lea ;
Când autoritatile religioase din India,
stabilira în scrierile lor antice religioase,
divinitatea vacilor, stiau ele ce fac.
Daca s-ar fi ales creșterea vacilor,
intreaga productie agricola a natiunii ar fi fost în pericol,
și creșterea lor pentru carne ar fi adus vacile în directa competitie cu populatia,
datorită slabei cantitati de produse agricole.
S-ar parea deci că traditionala “vaca sacra”
deriva dintr-o consideratie economica în acele timpuri antice,
când sacerdotii incercau să porneasca o reforma agrara.
b) productia de lactate devine economicamente importanta pentru tarani (până prin anii ’80)
Colonizatorii englezi incepura să organizeze o agricultura cu plante furajere în Europa.
Astfel taranii din India au invatat și ei să creeze recolte furajere
alaturi de cele pentru alimentatie umana,
rotand recoltele anual.
Cresterea animalelor decola ca activitate economica în urma cererii de carne la export.
La un moment dat și lactatele au început să fie o relevanta sursa de venit pentru proprietarii de vaci,
și atunci tot mai multi crescatori se indreptara spre productia cazeara.
c) era industriei laptelui a sosit;
India este azi a doua natiune dupa Statele Unite
care produce mari cantitati de lapte.
Productia a crescut de la 21,2 mil tone în 1968,
la 78 mil.tone în în 1999.
Industria derivatelor de lapte a crescut și ea în mod exponential,
cu laptele condensat, produse pentru nou nascuti, brânzeturi, unt și alte produse cazeare.
Si aici consumul de lactate a cunoscut o accelerare importanta în prezent,
și nu poate fi comparat cu nimic altceva petrecut în trecut.
În ultimele decenii, în aceasta natiune consumul de branza / persoana a crescut cu 400 % în ultimele decenii.
Între 1958-1959 consumul mediu era de 2,6 kg de branza
Între 1978-1979 consumul mediu era de 5,3 kg
Între 1996-1997 consumul mediu era de 10,7 kg
Acest capitol nu l-am mai tradus pentru că poate parea dificil și plictisitor
pentru cei ce nu sunt cadre medicale.
În esenta insa, prezinta toate analizele ce se pot face în prezent
pentru stabilirea intolerantei la lactate,
dar sublineaza în acelasi timp, că
nici o analiza nu este complet sigura 100%,
deoarece s-au făcut studii și s-a demonstrat că
un mare procentaj de persoane la care testele erau negative (deci rezulta toleranta)
ele în fapt erau totusi intolerante.
Oricum se face referire la foarte multe boli și cazuri,
prezentandu-se lucrarile din care s-a citat.
Lucru care m-a făcut să gandesc:
cine naiba ar mai vrea în acest caz să piarda timp și bani cu doctori și analize,
când îmi pare mai mult decat evident că
cea mai bună analiza o poate face insasi persoana în cauza:
destul să aiba vointa și să intrerupa consumul de lactate de orice fel
pe o anumita perioadă de timp, 1-2 luni macar
și apoi sa-si evalueze singura simtomele.
Totusi trebuie să fie foarte decisa și riguroasa,
în sensul că în perioadă de abstinenta,
să nu “guste putina ciocolata sau inghetata” sau mai stiu eu ce alte produse făcute cu lapte praf,
și la toate produsele pe care le cumpara să citeasca pe eticheta ingredientele,
să vada dacă nu cumva contin lapte sau derivate.
Iar celor carora se gandesc că poate ei fac parte din cei
30% din populatia mondiala care au toleranta la lactate,
(și poate organismul lor reuseste “s-o scoata la capat” cu cazeina)
tin să le reamintesc că nu vor scapa insa de efectele devastatoare ale hormonilor de crestere
care probabil până la o anumita vârsta nici nu le sesizeaza,
dar dupa aceea.?????!!!!!!
“ Din pacate, uzul excesiv care s-a făcut cu laptele și derivatele sale
a provocat deja slabirea sistemului imunitar al omului,
a constitutiei sale fizice, al caracterului sau
și va trebui mult timp pentru stergerea cicatricilor
pe care aceste alimente le-a lasat asupra cel puțin trei generatii.”
Gagnè Steve în “ Energetics of food, Spiral Scienic”
Cine foloseste laptele de vacă și implicit hormonii sai,
tinde să creasca mai mult și organele sale vor avea dimensiuni mai mari,
dar mai puțin compacte și cu o structura relaxata.
Acest lucru e valabil pentru. ficat, intestin și creier.
Rezulta că emotiv, fizic și mental aceste persoane sunt construite biologic vorbind,
să fie mai lente, mai puțin istete, mai sensibile și mai molatece.
Cei care s-au alimentat cu lapte de vacă dintotdeauna și continua să o faca,
în general blocheaza dezvoltarea constiintei la stadiul emotiv,
care e cel mai inalt stadiu la care se poate ajunge
și nu va putea evolua la nivelul constiintei sociale sau ideologica.
Se auto-anesteziaza prerogativele rasei umane:
intelegerea problemelor etico-morale și constientizarea lor.
Noi il vrem ca un om privat de autonomie emotiva și mentala,
fara să mai vorbim de problemele ce apar la nivel fizic.
Hormonii bovini consumati pentru toata viata sunt calea cea mai bună pentru a obtine aceste lucruri ...
Psihologul Saul Miller scrie
“In ceea ce priveste consumul de lapte de vacă la adulti,
atât din experienta personala cat și din practica medicala,
am constatat că lactatele în exces alimenteaza și intaresc tendinta la atasament,
la sentimentalism la o lipsa de judecata (logica) și la depresie.
Multe persoane se ataseaza de altele
într-un mod care limiteaza creșterea lor și duce la dependenta și depresie.
Persoanele care mananca multe lactate am observat că
au tendinta să transfere responsabilitatea propriului comportament…
Lactatele au un efect de acumulare pe toate organele,
în partcular, fiind un produs a glandelor mamare,
se concentreaza în majoritate în tesutul glandular uman, în organele de reproducere.
Deci cele mai lovite sunt:
sanii, uterul, ovarele, prostata, tiroida, cavitatile nazale, hipofiza, urechea,
și zona cerebrala din mijlocul creierului.
La început efectele nocive se manifestă ca o acumulare de mucus și grasimi
care în cazul plamanilor, progresiv pot duce la reducerea capacitatii de respiratie ...
Multe persoane ce consuma zilnic lactate au în mod constant mucus în nas sau în ureche,
și sufera de repetate rinite alergice sau probleme cu urechea.
Când aceste acumulari vizeaza rinichii sau vezica biliara se formeaza calculii (pietrele).
În mod special ma refer la efectele branzeturilor,
alimente foarte concentrate în cazeina,
care în ziua de azi fac parte integranta din alimentatia tuturor.
Daca mancati 150-200 gr. de branza, fiti atenti, că
de fapt consumati 600-800 ml lapte (fara apa).
Apa, care este rezerva alcalina din lapte,
este extrasa în timpul procesului de prelucrare,
deci rezulta că branzeturile sunt FOARTE ACIDE.
În fine, consider că abuzul de lactate contribuie la numeroase probleme de sanatate,
în primul rând la cancere de orice tip,
cistite, toate bolile de piele, alergiile,
problemele auditive, calculii, multe dintre bolile mentale, sexuale, artrite, reumatism, etc.
Azi laptele este:
standardizat,
pasteurizat,
omogenizat,
tratat,
congelat,
evaporat,
condensat,
pulverizat,
aromatizat,
și alterat
inainte de a ajunge la consumator.
Prin centrifugare, proces prin care se permite să se separe laptele de smantana,
se produce o importanta oxidare a laptelui
ce are ca consecinta, pierderea valorii nutritive a acestuia.
Apoi laptele este omogenizat,
pentru a ascunde laptele vechi în cel proaspat.
Bine-nteles că aceasta se face fara stiinta publicului consumator.
Acest procedeu are mai multe functii estetice,
laptele ramanand mai mult timp cremos, și cu o culoare mai alba.